War

Day 5,241, 10:27 • Published in Romania Romania • by andreiditoiu

Tocmai am terminat de citit "Teddy Suhren. Memoirs of a u-boat Rebel ". Autorul a fost unul dintre cei mai mari asi ai submarinelor germane. O sa descriu despre ce mi-a atras atentia in mod deosebit.
Stiam ca porecla de "Teddy bear" inseamna posesorul are o fata de bebelus. Si mai ales ca se comporta ca atare...
Asta s-a potrivit si la inceputurile lui de elev la academia navala. Care nu au fost dintre cele mai linistite, superiorii lui fiind la un pas de a-l "retrage".
Si cand ma gandesc cat s-ar fi bucurat aliatii...
Pt ca dupa ce absolvit a fost repartizat pe un submarin ce avea sa ajunga celebru, U-48. Capitanii acestuia au recunoscut public ca datorita muncii lui Teddy ca ofiter cu torpilele ii datoreza minim 200.000 tone din totalul celor scufundate.
Ganditi-va ca un cartus cantareste cateva grame. Sau ca, tancurile sau avioanele merg/zboara cu benzina..Iar fara...
Asa ca au solicitat decorarea lui corespunzatoare. Si avansarea lui spre o comanda proprie. Iar dupa ce si-a primit propria nava, U-564 a trecut imediat la treaba, spre evidenta "placere" a inamicilor...

Dupa un timp, ca sa nu impartasesca soarta altor mari asi, scufundati de inamic, la ordinul direct si expres al superiorilor, a fost scos din Uboot si trimis la munca de birou, ca sef al scolii de instructie pt viitorii submarinisti..
Paginile in care descrie cum se chinuia sa lungeasca perioada de invatare sunt devastatoare. Era convins si constient de pe urma celor traite, ca isi trimite oamenii la o moarte sigura fara minim 2 luni de instructie. Iar lui i se dadeau maxim 10 zile per boboc viitor capitan, luat din scoala, fara macar o croaziera, in care sa acumuleze experinta.
Cand sa le explice cel putin o parte din trucurile necesare macar supravietuirii...

Desi era neamt, adica atunci invingator al polonezilor, iar razboiul inca nu se intorsese impotriva germaniei, s-a comportat omeneste cu o formatie de muzicieni din tara infranta si umilita. Asa ca dirijorul acesteia, dupa ce Germania a capitulat, a stiut sa intoarca obrajul si sa se revanseze, ajutandu-l sa supravietuiasca..

Finalul cartii e cutremurator. Pt ca descrie cum parintii si sora lui nu au reusit sa iasa din zona controlata de rusi. Stiind ce urma, au ales sa nu mai astepte previzibile suferinte...Iar nevasta lui, sa se imprieteneasca cu american...

"Cireasade pe tort" a fost comentariul editorului. Cand Suhren a stiut ca va muri, a cerut ca cenusa lui sa fie imprastiata desupra locului unde se odihnea U-564, scufundat dupa un an de la plecarea lui. Dupa 42 de ani el inca mai vroia sa fie alaturi de camarazii lui...
O nota aparte o constituie cele discutate la intalnirea cu fostii submarinisti, la 10 ani de la terminarea razboiului. In care sare in apararea marelui amiral Doenitz, atunci inca inchis ca criminal de razboi, conform decizie Tribunalului de la Nuremberg.
Sunt inginer, nu jurist si recunosc ca nu am calificarea legala sa contrazic o decizie juridica, mai ales de o asemenea importanta. Realizez si ca m-am nascut dupa aproape 20 de ani de la evenimente si in alta parte a globului..
Dar in carte Teddy sustine ca Doenitz a fost socotit "acarul Paun" in locul lui Hitler. Si cum acesta se sinucisese, cineva trebuia sa "platesca". Desi amiralul fusese doar un soldat, care a luptat ca si alti marinari pt tara lui, aflata in razboi cu inamicul...
Stiam si ca omologul lui american a depus marturie in favoarea lui...
Dar sa nu uitam ca blestematul de Adolf l-a numit ca succesor in testamentul lui. Si ca atare a condus Germani timp de cateva zile. Desi ar fi trebuit sa continue lupta, a facut toate eforturile pt capitularea ei, acceptand in final acel "unconditional surrender". Care evident ca este extrem de jenant pt un militar si poporul lui..
Ma rog, domeniul e extrem de sensibil si nu vreau sa fie considerat propaganda nazista. Dar nici nu ii mai cred pe cei care imi zic ca m-a adus barza. Asa ca incerc sa descifrez singur.